RSS
19 articole in tagul sfirsitul lumii
Mă îngrijesc să am mereu în baie, lîngă tron, un teanc de reviste, ziare, cărţi începute şi neterminate (iar dacă mă enervez, poate am şi cîteva cărţi nescrise încă!). Şi iată ce găsesc în Descoperă, la capitolul "10 mari mistere ale lumii": găsesc întrebarea "Pînă la urmă, cum va fi sfîrşitul lumii?".
Doamnelor şi domnilor, scoateţi batistele! Vă prezentăm în exclusivitate jurnalul Androginei Paloş, o tânără din România viitorului, o Românie fără Mihaela Rădulescu şi Andreea Marin, dar şi fără bărbaţi.
Cred că vom avea un război în următorii ani. S-ar putea să mor tînăr, şi mi-ar părea foarte rău, s-ar putea să murim cu toţii, şi mi-ar părea la fel de rău. S-ar putea să scap de recrutare, dacă faptul că mi-am rupt mîna de trei ori va conta, deşi nu cred, sau s-ar putea să-mi obţin statul acasă mituind nişte oficiali din Ministerul Apărării.
E un fel de a spune – care are de-a face doar parţial cu adevărul – că lumea aceea s-a terminat pentru mine în ultima decadă a lunii decembrie 1989. Nu înţelegeam prea multe – abia împlinisem 13 ani –, dar am simţit atunci că în jurul meu se întîmplă ceva important, ceva care va face ca lumea în care mă învîrteam să nu mai fie la fel ca înainte.
Nu mi-e teamă de cutremur, ci de veşnicia lui. M-a ferit Dumnezeu pînă acum şi m-a pus la adăpost cînd se porneau marile zbateri ale Pămîntului. Astfel, mi-au fost dăruite nişte clipe de neuitat. Nişte clipe care treceau ca veacurile. Din spaimele acestor secole agitate, mi-am făcut curaj ca să vă spun care-i treaba. Zău, nu-i deloc uşor să te aduni în scris, după ce ai trăit de cîteva ori sfîrşitul lumii pe scara Richter.
Iezechiel 41.2567 Era spre sfîrşitul zilei Sfîrşitului Lumii. Pe pămînt rămăseseră Ultimul Om şi Ultima Femeie. Erau destul de departe unul de altul. Dar ideea e că se căutau. Şi, dîndu-şi seama că ei chiar sînt ultimii doi oameni de pe Planetă, trăiau evenimentul destul de plenar, ca să spunem aşa. Şi se simţeau cu adevărat Aleşi. Ştiau că aveau de înfăptuit ceva foarte important pentru omenire.
Atenţie! Acest articol poate conţine cuvinte vulgare sau nu!
Atenţie! Acest articol poate conţine cuvinte vulgare sau nu!
Să-ţi scoţi un ochi nu are nici cine ştie ce legătură cu sfîrşitul lumii (decît aşa, metaforic) și nici nu e foarte amuzant – decît, eventual, dacă se termină cu bine şi-ţi creşte altul la loc. De crescut, nu mi-a crescut alt ochi, doar că cel bolnav sa reparat pînă la urmă.
McDonnell Douglas. Îţi spune ceva? Nimic? Nici McDonnell Douglas 80? Atunci poate Alitalia? Asta sigur ştii ce este. Da, e o companie aeriană de stat, pe care statul italian o ţine pe perfuzii. Şi, ca să nu se prăbuşească toată compania, statul italian îi oferă şansa unei prăbuşiri treptate, avion cu avion, menţinând în serviciu cele mai cumplite aeronave ale momentului, celebrele McDonnell Douglas 80, alintate în industrie "coşciugele zburătoare".
Nelu Cotoi se ducea acasă beat criţă, însoţit de vecinul său, Vasile Pitpalac, beat foarte criţă. Ce treabă avea Floci, cîinele lui Cotoi, cu beţia lui Pitpalac şi Cotoi? Păi, cam avea, fiindcă Floci căpătase prostul obicei să urle cînd îl auzea pe Cotoi, stăpînu-său, cîntînd.
Când te desparţi de ea, orice femeie nutreşte convingerea (sau speranţa, depinde cum aţi terminat-o) că n-o să reuşeşti să-i supravieţuieşti. Se poate evita cumva această apocalipsă, sau toate prorocirile fostei se vor împlini? În mod normal, există două variante.
Cei doi cerşetori care veneau la gară îşi împărţiseră ziua şi trenurile după cîteva bătăi şi trei zile de negocieri. Bastîrcă ologul îşi luase prima parte a zilei. Maricel, orbul damblagiu, se mulţumise cu trenurile de după-amiază. Bastîrcă era mai mult decît olog şi ar fi avut dreptul să aleagă primul.
Pe colegul meu, cu care împart unul din cei patru pereţi ai cuştii capitaliste în care am intrat de bunăvoie, înnebunit de aromele îmbietoare ale salatelor verzi şi foşnitoare, îl cheamă John. Eu îi spun domnul Ion pentru că există o diferenţă de vîrstă între noi, care este în favoarea mea, şi o nepotrivire de limbă care, evident, este în favoarea lui.
În primăvara lui 2007 am hotărît să mă angajez în Occident. „Are you a good swimmer?“, m-a întrebat un englez la telefon. „Yes, I am!“, am scăldat-o eu. Gata, mai rămînea să-mi pun slipii în geamantan şi s-o tai. De bucurie că îmi găsisem un job în Anglia, aproape uitasem cît de mizerabil eram în apă. Pînă la urmă, salvamar, dresor de tigri, plecam oricum. Mi se luase de România.
Ca boboc într-ale reporteriei, mă ocupam de ce nu aveau chef hîrşiţii să facă. În ziua de care zic, veteranii au decis că cel care trebuia să-şi sacrifice o noapte pentru un reportaj megaultrahipersenzaţional despre cluburile de noapte din Iaşi era subsemnatul.
Biroul din cabinetul de consultaţii degajă aerul neglijat şi încăpăţânat al mobilelor adunate şi utilizate fără milă, prin sediile ceapeurilor. Amestecă nedefinit culori de gri şi maro cu jegul ponoselii, patognomonic locurilor pe unde se perindă stăpâni mulţi şi efemeri. Sub tăblie, în dreapta, are un sertar cu cheie, unde ţin închise documentele medicale: receptele, registrul, certificatele de concediu medical.
Dacă ar fi să existe o zi anume, fixată în răboaje divine ca fiind ultima pentru această lume, cred că cea mai potrivită ar fi ziua de 27 ianuarie. Ce poate să aibă aşa de special această zi, ce o face atît de „mai altfel“ decît celelalte zile din an? Aş putea da o explicaţie foarte personală – pe 27 ianuarie 2007 mi-am rupt eu piciorul şi am ajuns pentru prima dată într-un spital, ocazie cu care am avut, nu de puţine ori în răstimpul celor şase săptămîni de zăcut pe acolo, sentimentul de „sfîrşit de lume“.
C-o seară înainte fusesem la fetele din cîmp: Angelica, Mariana şi sora mai mică a lui Găbiţu, pe care am uitat cum o chema. Marianei îi cerusem prietenia cu vreun an înainte. După un schimb asiduu de bileţele, în recreaţie, fusese de acord, surprinzîndu-mă.
Într-un fel cît se poate de sincer, Apocalipsa a început în ziua în care m-am născut şi de-atunci e în plină desfăşurare. Şi de la un anume moment al ei, în loc să fiu fiert în cazane de smoală sau ars la tălpi cu fiare încinse, am fost pedepsit storcîndu-mi-se din această viaţă alimentară orice formă de dulceaţă.
Sfârşitul lumii l-am petrecut într-un BMW negru, cu motor V8 de 300 de cai, cu injecţie pe benzină, jante de 19 ţoli, tapiţerie din piele, geamuri fumurii, zece difuzoare Harman Kardon, kit Motorsport şi lista ar putea continua, deşi, pentru a suci minţile oricărei minore îndrăgostite de Dan Chişu, am enumerat destul.
4 articole gasite dupa cuvantul "sfirsitul lumii"
Sfirsitul Lumii
16 Sep 2008
|
0 comentarii
De ce l-am reclamat pe Bodo la 112 (VIDEO)
09 Apr 2008
|
5 comentarii
Daca bataia e rupta din Rai, inseamna ca un staret poate sa bata in biserica o calugarita
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 18 Sep 2007
|
16 comentarii
© 2010 Academia Catavencu, marca a grupului Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate. Termeni si conditii.