3 articole in tagul pizza
Cînd ajung la munte în pantofi și cu blugii cei buni, devin pofticios. Ultima dată, la Bușteni, nu m-am putut abține de la o porție zdravănă de telecabină. Ca să nu fac poze cu Sfinxul pe stomacul gol, m-am abătut de la drumul spre culmile munților și am descoperit alte culmi: cele ale bucătăriei. Nenorocul mi-a scos în cale restaurantul Pizza, cunoscut și ca Valea cu spume.
Cînd ajung la munte în pantofi şi cu blugii cei buni, devin pofticios. Ultima dată, la Buşteni, nu m-am putut abţine de la o porţie zdravănă de telecabină. Ca să nu fac poze cu Sfinxul pe stomacul gol, m-am abătut de la drumul spre culmile munţilor şi am descoperit alte culmi: cele ale bucătăriei. Nenorocul mi-a scos în cale restaurantul Pizza sau Valea cu spume.
41 articole gasite dupa cuvantul "pizza"
Andreea Tonciu pozează sexy, dar nu ştie unde
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 10 Feb 2010
|
0 comentarii
Cînd am auzit că Andreea Tonciu va poza sexy pentru 4.000 de euro, am răsuflat uşuraţi: iar avem treabă. Cînd am aflat că e vorba de o revistă din Anglia, ne-am liniştit: din surse sigure ştim că publicaţiile britanice au început să mişte, scoţînd capul din criză ca ursul din văgăună, cînd se trezeşte flămînd din hibernare.
România. Mici fragmente de neant - 3 februarie 2010
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 03 Feb 2010
|
0 comentarii
Mă tot chinuiesc de cîteva zile să atrag simpatia unor păsări negre, mai mici decît ciorile, pe care le văd prin copacii din faţa balconului. În acest sens le-am pus pe pervaz felii de pîine uscată şi azi, în sfîrşit, una dintre ele a venit şi a halit nişte firimituri.
Primul an de criză, ultimul de economisit euroi
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 23 Dec 2009
|
0 comentarii
Pentru cei care nu stau foarte rău cu banii şi pentru cei care nu stau foarte rău nici cu inima, vă prezentăm mai jos un rezumat al celui care a fost anul 2009, primul an de criză şi, cu voia Domnului, penultimul. Tot anul trecut, preşedintele Băsescu a rostit un discurs în Piaţa Universităţii, chestie normală şi repetitivă. Evident, anul trecut era zăpadă mai multă, nu că acum nu ar fi, deşi redactăm acest text în luna decembrie şi de-abia a plouat de toamnă.
În Regie, vin fiert şi plec afumat
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 09 Dec 2009
|
0 comentarii
Poveştile mele cu vin fiert din Regie datează de pe vremea cînd locuiam acolo, cîndva între anii 2004 şi 2007. Faptul că s-a mai întîmplat şi recent să-mi pierd timpul şi nopţile în diverse locuri (ba pe unele le-aş numi chiar localuri) din zonă mă face să cred că lucrurile nu s-au schimbat foarte mult.
Cum şi-a lovit Traian Băsescu procentul minor peste vot
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 02 Dec 2009
|
1 comentarii
Dacă România ar fi o ţară cu analizele infracţionale în parametri cît de cît normali la cap, fatidica duminică de 6 decembrie 2009 ar trebui să rămînă în anale drept ziua în care o mînă de găinari cu cagule portocalii (de firmă, se-nţelege), în frunte cu Traian Băsescu, şi-a semnat actul de condamnare.
Acest restaurant este singurul restaurant din România (și, poate, chiar din lume) în care te poți întîlni cu moartea. Și nu din cauza vreunei toxiinfecții alimentare, a vreunei salmonelle sau a unui os de pui rămas în gît. Ci din cauza lui Cătălin Moroșanu, ăla de e prezentat la televizor ca „Moartea din Carpați“.
Mănînc, deci rezist!
15 Oct 2009
|
0 comentarii
Milano? Nu, lumea mănîncă la Unirea
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 26 Aug 2009
|
0 comentarii
Nu multe lucruri pot fi spuse despre restaurantele aflate la ultimul etaj al magazinului Unirea. Mă voi oferi eu să spun doar acele lucruri care pot fi spuse despre restaurantul italienesc aflat printre ele. Nu-i reţin numele exact, momentan îmi amintesc doar că începe doar cu Casa Dino şi a fost fondat în 1940 (aşa scrie pe firmament). Poziţionat strategic între un ghişeu de gogoşi şi un fast-food cu grătare, restaurantul anunţă mari performanţe în materie de pizza, paste sau supe. Eu am decis să comand ultimele două categorii, poate din nebunie.
La Izvorani: revoluţie sau reformă?
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 12 Aug 2009
| Biroul de Moravuri Usoare |
1 comentarii
Ca să n-avem nici un dubiu, să precizez că titlul de mai sus e o fiţă. Respectiv, e unul dintre puţinele citate latineşti pe care le ştiu, şi mă dădeam mare cu el, doar pentru că are legătură cu mîncatul şi cu băutul, temă foarte potrivită în contextul unui almanah despre fiţe. Se traduce „să bem şi să mîncăm, căci mîine vom muri“, şi nu v-o spun ca să vă insult inteligenţa, ci doar pentru a mă da mare că ştiu şi ce înseamnă.
Restaurantul unde Ramona Gabor nu are loc la masă!
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 22 Iul 2009
|
1 comentarii
Mica şi pestriţa noastră lume mondenă s-a cutremurat, acum cîteva luni, cînd Ramona Gabor, auziţi, tocmai Ramona Gabor, sora „celebrei sale surori Monica Columbeanu“, fostă la fel de Gabor, nu a avut loc la masă la inaugurarea unei crîşme.
Nuntă în sistem
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 06 Mai 2009
|
0 comentarii
La Buongiorno, numai de bine(ţe) sau cum să ne facem singuri lanţuri
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 04 Feb 2009
|
0 comentarii
Avantajele unor lanţuri de restaurante se pot confunda, uneori, cu dezavantajele. E avantaj să ştii că găseşti acelaşi meniu peste tot, că există un standard garantat de brand-ul respectiv, dar e nasol că nu se sare din standard, că în astfel de localuri nu se pot afirma mari bucătari.
Classic, adică sslab
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 28 Ian 2009
|
0 comentarii
Probabil că, atunci cînd au proiectat localul Classico, undeva în Băneasa, lîngă un fel de universitate (BioTerra), patronii (sau patronul) nu s-au (nu s-a) gîndit că va veni criza. Aşa că localul e proiectat di granda, cu un salon mare, cu altul mai mititel şi cu o terasă foarte mare.
Trampele - 21 ianuarie 2009
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 21 Ian 2009
|
0 comentarii
În timp ce aşteptam într-un restaurant obscur din Bucureşti ca pizza mea să fie gata, m-am uitat la Happy Hour-ul lui Măruţă, mai precis la bucata de interviu cu Ilinca Vandici. ★ La teleshopping m-am enervat luni dimineaţă de era să arunc cu o sticlă de bere în ecran, pentru că am văzut foarte clar cum 74% dintre testimonialele gospodinelor erau citite de pe prompter.
Ultimul Prince of Persia de săptămîna trecută ne-a cam obosit. Aşa că în week-end-ul trecut am ales ceva mai relaxant. Aţi auzit vreodată de genul hidden object? Masters of Mystery: Crime of Fashion se încadrează fix la această categorie.
Mîncarăm o pizză bună, auzişi? Fu bună!
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 07 Ian 2009
|
0 comentarii
"Vă plăcu mîncarea? Fu bună pizza?", zice ospătarul amabil şi, dacă ai auzi doar conversaţia asta, ai crede că te afli undeva la o pizzerie din Craiova. Dar nu e aşa, întrebarea ne-a fost pusă în cea mai neaoşă oltenească într-un restaurant italienesc din New York, Tramonti (364 W 46th St Manhattan, NY 10036), undeva pe celebra porţiune numită Restaurant Row.
România, ţară de păcat - 3 decembrie 2008
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 03 Dec 2008
|
0 comentarii
Adi Minune nu stă bine în verighete
Deşi este căsătorit de doi ani, Adrian Copilul Minune nu mai poartă verigheta.
Trampele - 3 decembrie 2008
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 03 Dec 2008
|
1 comentarii
★ Mă bucur cînd văd doi politicieni bătîndu-se. Nu fiindcă unul are satisfacţia pumnului împlinit sau a paharului aruncat, ci pentru că altul o ia în freză. De-abia un politician bătut e un politician bun! Totuşi, în ciuda mediatizării, nu m-a convins faza cu Marinescu şi Constantinescu şi paharele lor de apă de la B1 TV.
Jurnal de criză mondială - 20 noiembrie
19 Nov 2008
|
0 comentarii
Azi secretarele au fost în grevă japoneză, chestie pe care au simbolizat-o venind fără sutiene. De când cu criza asta, nici nu li s-au mai mărit salariile, nici şefii nu le mai hărţuiesc sexual ca în vremurile bune, prospere.
La noi, moda creşte în patru zile cît alţii într-o săptămînă
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 19 Nov 2008
|
2 comentarii
S-au ieftinit divele! Doar 2,99 lei bucata!
16 Oct 2008
|
0 comentarii
Lumea e în criză, lumea bună se piaptănă cu ajutorul herstiliştilor.
Trampa si ecranul
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 22 Iul 2008
|
0 comentarii
Moromete traieste si e printre noi
04 Iul 2008
|
25 comentarii
Service-ul unei nopti de vara
02 Iun 2008
|
1 comentarii
Ai hanger, ai cheeseburger
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 26 Mar 2008
|
0 comentarii
Ruta protocolitoare
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 05 Mar 2008
|
0 comentarii
Restaurantul chinezesc in care sunt angajati chelneri romani este simbolul perfect al imbinarilor culturale. De ce ai nevoie ca totul sa functioneze? De protocoale – de exemplu, chinezi care vorbesc romaneste sau romani care se uita la tine ca la un chinez cand le ceri un serviciu de calitate.
Lazarus rupe tăcerea din restaurante
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 09 Ian 2008
|
0 comentarii
Şi dacă tot ne-am făcut încălzirea cu textul anterior, să vă spunem şi o ghicitoare: Cine dădea, vinerea trecută, în gura mare-mare, lecţii de televiziune la Pizza Hut, îmbrăcat în pantaloni de piele? Lazarus, normal.
Foaie de parcurs, proces verbal, decont, raport de activitate, catalog, fisa informativa, note ... (in functie de profesia cititorului): Europa.
E ea, e aici, e disponibila. Te-ai gandit la ea ani si ani, acum de ce n-ai curaj sa te duci s-o inviti la dans? Ce, ca nu stii sa dansezi? Lasa, draga, cioacele astea, ca ea e coapta, a trecut prin multe si-a vazut destule, nu sta ea in abilitatile tale de dansator! Du-te la ea, ofera-i privirea ta admirativa de vitel comunist, parcurge-i liniile trupului cu setea scapatului din puscarie; intra. Eu sa te-nvat?!
A, nu mai poti? Esti obosit de asteptare, ti s-a dus puterea si focul? Nu mai esti in stare de 7.000? Mda, te-nteleg... nasol. Pai, atunci, ia-te de mana cu mine si citeste!
E ea, e aici, e disponibila. Te-ai gandit la ea ani si ani, acum de ce n-ai curaj sa te duci s-o inviti la dans? Ce, ca nu stii sa dansezi? Lasa, draga, cioacele astea, ca ea e coapta, a trecut prin multe si-a vazut destule, nu sta ea in abilitatile tale de dansator! Du-te la ea, ofera-i privirea ta admirativa de vitel comunist, parcurge-i liniile trupului cu setea scapatului din puscarie; intra. Eu sa te-nvat?!
A, nu mai poti? Esti obosit de asteptare, ti s-a dus puterea si focul? Nu mai esti in stare de 7.000? Mda, te-nteleg... nasol. Pai, atunci, ia-te de mana cu mine si citeste!
Sardinia este a doua mare insula a Mediteranei (dupa Sicilia). A fost mult timp un fel de terra incognita pentru turisti, datorita saraciei si felului de a fi al locuitorilor (banuitori ca toti muntenii). Dupa ce valul de bani a lovit insula (cam de pe la sfarsitul anilor 80), Sardinia a devenit un paradis turistic: investitorii au schimbat din temelii o stare de lucruri care dura nu de mult, doar de vreo sapte mii de ani. No, ca uitam: insula a fost locuita dintotdeauna (ma rog, de cand a ajuns si specia noastra in Europa), iar prin epoca de bronz (cam acum 3.500 de ani) oamenii s-au pus pe treaba si au constituit o civilizatie proprie, una dintre cele mai misterioase ale lumii. Au construit zeci de mii de Nuraghe, niste turnuri conice de piatra despre care nimeni nu stie la ce serveau. Bine, acum servesc turistilor sa se traga cu ele-n poze, da parca ma bate gandul ca nu de asta s-au muncit oamenii aia sa le faca!
© 2010 Academia Catavencu, marca a grupului Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate. Termeni si conditii.

RSS





