Revoluționarul Oprescu

Dacă ne gândim la părinții cu grade, la fratele care a condus Direcția Generală Medicală a MAI, la fostul socru –, director de spital, medic curant al lui Ceaușescu – Sorin Oprescu întrunește toate condițiile pentru a se fi calificat revoluționar. Drept care, imediat după 22 decembrie 1989, și-a solicitat drepturile. A devenit posesorul unui certificat de revoluționar (gen Bebe Ivanovici), certificat care a însemnat și o modestă compensare pentru riscurile pe care și le-a asumat pentru a salva patria de dictator și Securitate. A primit 1.000 metri pătrați de teren la Ciolpani, un teren pe care și-a înălțat o modestă vilă de revoluționar. 

Mai apoi au avut grijă colegii tăticului de cariera tânărului revoluționar: ei au aranjat promovarea ca director al Spitalului Universitar, consilier și secretar de stat în Ministerul Sănătății, intrarea în PSD direct pe o funcție de vicepreședinte (oare și-o mai aminti domnul Boda de epoca în care era consilier al lui Ion Iliescu și i-l recomanda acestuia pe Sorin, fiul generalului Oprescu, un general pentru care Boda lucrase ca aghiotant în timpul misiunii din Elveția?).

Tot ei au avut grijă ca, după divorț, Sorinel să nu rămână pe drumuri și i-au găsit, la repezeală, o căsuță pe strada Primăverii; mai târziu, când Sorin s-a gândit să pună pe picioare și o afacere privată, Policlinica Academica Medical – srl-ul doctorului Oprescu și al fiului său –, și-a găsit un frumos sediu într-o impresionantă (citește o valoare de vreo 3 milioane euro) vilă de pe strada Pitar Moș; vila a fost locuința nomenclaturistului comunist Mihail Sadoveanu, așa că moștenitorii să fie mulțumiți că revoluționarii le-au făcut o ofertă decentă, din categoria „Luați de-aci niște bani pe casă că altfel n-o vedeți cât trăiți“.

Taguri: sorin oprescu candidat revolutie alegeri prezidentiale