Propunerea nr. 7: Dan Puric

Dan Puric este un actor care joacă rolul de filosof. Înainte de a juca acest rol, a fost doar un actor. După ce a absolvit UNATC a jucat la teatrul din Botoşani, iar după 1988 la Teatrul Naţional din Bucureşti. Ca actor, s-a specializat în pantomimă. Dar nu pentru profesia lui a fost nominalizat. Ci pentru personajul pe care-l joacă de ani buni: filozoful care le ştie pe toate, specializat în orice, de la teologie la criza mondială. 

Dan Puric are un fel de cult al personalităţii bine construit. Acum ceva timp, la o emisiune, ne explica grav cum el este atît de cunoscut încît îl recunosc şi cerşetorii pe stradă. Normal că îl recunosc, de vreme ce-şI pune capul pe coperţile tututor cărţilor lui, expuse în vitrinele librăriilor, la raftul cu cărţi de succes, între Coelho şi seria “Twilight”. Aţi observat cum în toate pozele, Dan Puric are o faţă îngîndurată, ca şi cum poartă grijile noastre în spate? Ei bine, poate chiar le poartă. Dumnezeu trebuie să posede o explicaţie şi în acest sens.


De ce l-am propus pe Dan Puric?

Unii dintre cititorii noştri la fel de inteligenţi ca de obicei ne-au reproşat că l-am băgat pe marele artist în găleata cu demenţi, sceleraţi sau spirite pitoreşti, underground. Alţii ne-au lăudat tocmai pentru asta. Am vrea să clarificăm, o dată pentru totdeauna, ce ne-a apucat. Ca actor, Dan Puric avea un succes mediu, moderat, pentru cunoscători (ceea ce era perfect în regulă). Ca, virgulă, conferenţiar, expert în chestii şi fiinţări, Dan Puric a devenit un fenomen “mass market” (absolut toate cărţile lui sînt best sellers). E limpede, deci, că succesul ăsta nebun trebuie plătit cumva.

Mai avem un motiv întemeiat. O latură care face discursul lui Dan Puric fascinant e că te uiţi la el şi vezi un Tudor Chirilă cu 10 ani mai bătrîn şi mai sofisticat. Dacă Chirilă are discursul perfect construit pentru a impresiona fete de liceu care vor să se simtă importante, cel al lui Dan Puric e poziţionat ceva mai sus. El nu se preumblă prin licee să vorbească despre lucruri majore, ca să se simtă important. Se duce prin amfiteatrele universităţilor. Or, dacă vocea ta se face auzită în mediul universitar, unde ecoul e adînc (din cauza pereţilor groşi ai amfiteatrelor vechi), înseamnă că misiunea ta pe planeta Pămînt e atît de importantă încît nici măcar Academia Caţavencu nu te poate ignora.

Taguri: top dan puric voci