Mircea Geoană: "Îmi place Charlie Chaplin. Sîntem mereu prostănacul cuiva"

Reporter: Cîştigaţi. Va curge lapte şi miere?
Mircea Geoană: Înainte ca laptele şi mierea să curgă va fi nevoie de multă muncă. Dar vă promit că otrava şi oţetul nu vor mai curge.
Rep.: Cîştigaţi. Preşedinte prim-ministru veţi fi?
M.G.: Peste poate! Fiecare cu treaba lui! Şi cu Constituţia între noi, drept moderator de orgolii. Şi de interese. Rolul preşedintelui este acela de a desemna un prim-ministru care va fi validat de Parlamentul României. Cum ştiţi, există o majoritate parlamentară care-l va susţine pe Klaus Iohannis ca prim-ministru. Preşedintele va ţine cont de această realitate politică, dar premierul este cel care va pune în practică măsurile decise de această majoritate parlamentară.
Rep.: Cîştigaţi. Apa trece, pietrele rămîn. Veţi fi piatră sau apă?
M.G.: Desigur, timpul, ca şi apa, trece. Dar ceea ce vom realiza în cei cinci ani de mandat prezidenţial va fi realizat, de fapt, de către toţi românii. Aceste realizări vor fi pietrele de temelie ale României de mîine.

Rep.: Cîştigaţi. Adevărul, pe vremea aia, va umbla cu capul spart?
M.G.: Fiecare este responsabil de propriul adevăr. În acelaşi timp, vom respecta adevărul celuilalt. Drumul spre adevăr este o exigenţă pentru fiecare om. Efectele adevărului trebuie recunoscute şi asumate. Minciuna, în schimb, este o greşeală politică.
Rep.: Cîştigaţi. Cu cine vă veţi aduna, cu acela veţi semăna?
M.G.: Voi fi un preşedinte pentru România, voi fi un preşedinte pentru toţi românii. Nu mă voi aduna, ci mă voi împărţi, astfel încît să fiu al tuturor.
Rep.: Vă va feri Dumnezeu de ajutorul dracului?
M.G.: Îi voi cere lui Dumnezeu să mă ajute să-l pot recunoaşte pe diavol. Pentru că, ştiţi, una din caracteristicile diavolului este să ia fel şi fel de chipuri şi, uneori, îl recunoşti prea tîrziu. Ajutorul diavolului nu e niciodată gratuit. Costă mult pentru ţară şi pentru cetăţeni…
Rep.: Veţi munci ca albina, ca furnica sau ca omul?
M.G.: Deja, să lucrezi ca un om nu e ceva uşor. Cu greu am putea avea rezistenţa furnicii de deplasare a obiectelor de zeci de ori mai grele decît propriul ei corp. Dar exemplul furnicii nu e un exemplu bun pentru democraţie. Nu cred nici că am putea reuşi miracolul pe care-l realizează zi de zi albinele, fabricînd mierea. Dar ele au fost recuperate ca emblemă a mai multor imperii, între care şi defunctul regim comunist, ce-şi făcuse un ideal social din „stupul de albine“. Să muncim ca oamenii e suficient.

Rep.: Ce cărţi veţi avea timp să citiţi în timpul mandatului?
M.G.: În afară de cărţile de literatură, deci foarte variate – chiar săptămîna trecută am cumpărat de la Gaudeamus volumul Hertei Müller, Încă de pe atunci vulpea era vînătorul –, voi continua, în măsura în care timpul îmi va permite, să citesc cărţi despre problematica economiei, social-politice, cărţi de ştiinţă. Astfel de lecturi sînt instrumente critice asupra evoluţiei societăţii noastre şi a dificultăţilor pe care le întîlnim. Oricum, în opinia mea, preşedintele unei ţări ca România e obligat să aibă timp de citit cărţi de ştiinţă, întrucît problemele lumii noastre nu pot fi rezolvate de oameni care de cinci ani încoace citesc Levantul lui Mircea Cărtărescu…
Rep.: Cum veţi face să nu încurcaţi vrabia cu cioara şi să nu daţi vrabia din mînă pentru cioara de pe gard, în politica externă?
M.G.: În politica externă a României e necesar să fim conştienţi de faptul că România este o ţară importantă şi influentă a UE. Pe de o parte, avem o politică comună cu UE, dar şi relaţii bilaterale autonome, cum au şi cei 26 de parteneri ai noştri din Uniune. Dacă această realitate nu a fost percepută la adevăratul său nivel, este pentru că preşedintele actual nu a avut capacităţile necesare să ne facă să beneficiem de integrarea în UE sau NATO. Şi, apropo de proverbe: nu da pacea pe gîlceavă!

Rep.: Cîştigaţi. Vă va veni mintea românului de pe urmă?
M.G.: Faptul de a fi ales preşedintele României nu e o sanctificare şi nici nu dă o învestire cu puteri paranormale. Dă responsabilităţi şi impune mijloace pentru ca aceste responsabilităţi să fie asumate. Faptul de a trăi învestit în această funcţie, zi de zi, de a fi confruntat cu problemele care ating pe fiecare cetăţean impune o privire deschisă şi tolerantă.
Rep.: Cîştigaţi. Ce criză ne promiteţi?
M.G.: Eu nu promit crize, ofer soluţii. Şi sper să nu fiu niciodată cel prin care vine criza. Dar crize vor mai fi. E în logica sistemului politic şi economic care ne structurează. Acum, e adevărat, sîntem într-o criză politică şi morală care va lua sfîrşit în scurt timp. În rest, viaţa e dinamică şi va reuşi să învingă criza mondială, excepţională în gravitatea ei.

Rep.: Cîştigaţi. Numiţi doar o zonă a economiei pe care-o veţi dezvolta.
M.G.: În primul rînd, aş vrea să fac, în sfîrşit, din întreprinderile mici şi mijlocii coloana vertebrală a economiei româneşti. Cred că trebuie să ne dezvoltăm un sector de cercetare-dezvoltare dinamic, centrat în jurul marilor universităţi, dar cu sprijinul unor transnaţionale. Modelul îl oferă firma Renault, la Titu. Bogăţia ţării va fi legată de ţesătura acestor întreprinderi pe care vom şti să le dezvoltăm.
Rep.: Lac va fi, vor fi multe broaşte în Parlament?
M.G.: Parlamentul nu e un lac. Parlamentul este expresia sufragiului universal şi traduce diversitatea locuitorilor din România, dar şi unitatea indestructibilă a suveranităţii naţiunii. De aceea el trebuie respectat.
Rep.: Politica e un joc, e un compromis etern?
M.G.: Oare viaţa e un joc? Oare viaţa e un compromis? Eternă ştim cu toţii că nu e. Politica poate fi şi un joc de putere, dar niciodată un joc cu viaţa.

Rep.: Vă veţi teme de moarte sau de viaţă?
M.G.: Mi-e teamă de o viaţă fără de viaţă. De moarte, ca toată lumea.
Rep.: Veţi apărea la televiziunea lui Păunescu şi le veţi înjura pe-ale lui Voiculescu-Vântu?
M.G.: Libertatea presei e un principiu fundamental într-o democraţie. Iar o presă democratică ştie să respecte funcţia prezidenţială cînd preşedintele e respectabil.
Rep.: Care-i pericolul ca Vântu-Patriciu să înfrîngă în timpul mandatului dvs.?
M.G.: Să înfrîngă ce? Ştiu, veşnica problemă: politicul determină economicul, sau invers? Sentinţa rămîne în pronunţare. Dar cînd este vorba de interese private care intră în coliziune cu interesul general, o adevărată guvernare ştie ce trebuie să aleagă şi ştie să se facă respectată prin lege. Justiţia este independentă, iar politicul trebuie să ştie să facă respectată egalitatea tuturor românilor în faţa legii.

Rep.: Ne veţi asculta telefoanele ca Băsescu? Veţi face Comunitatea de Informaţii?
M.G.: Ştim cu toţii că românii adoră să vorbească la telefon şi să îmbogăţească realitatea cu poveşti picante. Astfel, o mare parte din energia unor posibile servicii de ascultare s-ar dilua în analize literare ale unui popor foarte talentat. Energia astfel pierdută mi se pare a fi inutilă. Dar eficacitatea apărării interesului naţional va fi în strînsă cooperare cu serviciile specializate, aşa cum cere democraţia.
Rep.: Veţi fi prostănac în continuare?
M.G.: Da, îmi place Charlie Chaplin. Sîntem mereu prostănacul cuiva. Acest adevăr este, fără îndoială, un element esenţial în definirea lui Homo sapiens sapiens din cele mai vechi timpuri.
Rep.: Hrebenciuc va trage sforile mai cu drag decît pînă acum?
M.G.: Sînt o persoană discretă şi nu sînt interesat de viaţa personală a domnului Hrebenciuc. Poate fi socrul cui vrea. Fiul său va alege.

Rep.: Ce intelectuali veţi cuceri? Liiceanu, TRU, Voinescu, Patapievici?
M.G.: De obicei e invers, intelectualii ne cuceresc pe noi, evident, cu intelectul lor. Cei pe care i-aţi numit dintre intelectuali nu sînt dintre cei care pot fi cuceriţi. Inteligenţa lor e prea vastă. Dl Liiceanu se poate privi îndelung metafizic într-o oglindă, învins şi obosit, după cum declara recent, dl Patapievici poate contempla cu graţie orice cameră de filmat, domnul Voinescu vede chiar şi-n obscuritate. Despre iniţiale nu-mi place să comentez…
Rep.: România va fi tot între graniţele ei fireşti?
M.G.: Da. Schengen.
Rep.: Cum veţi ocoli etichetele de „demagog“ şi „iepuraş“?
M.G.: Prin faptele mele. După roade îi veţi cunoaşte…
Rep.: O majoritate nu are întotdeauna dreptate. De ce?
M.G.: O majoritate aleasă prin sufragiu universal este însuşi principiul democraţiei. Chiar dacă alegerea făcută poate fi înşelătoare, ea trebuie respectată.

Rep.: Cum şi unde vor fi Băsescu, Elena Udrea, Vântu, Patriciu peste cinci ani?
M.G.: În anul 2014.
Rep.: Veţi trimite români pe Lună, în spaţiul cosmic?
M.G.: Avem deja. Avem poeţi mari. Nichita Stănescu chiar l-a întrebat cîndva pe cosmonautul Prunariu dacă s-a întîlnit, prin spaţiul cosmic, cu vreun vers de Eminescu.
Rep.: Unde se va scurge exodul de creiere de pe vremea lui Geoană?
M.G.: Atracţia tinerilor pentru străinătate va rămîne în continuare puternică. E propriu tinereţii să cunoşti cît mai mult din această lume! Dar sînt convins că mulţi din cei plecaţi se vor întoarce atunci cînd vor avea condiţii prielnice pentru a-şi exercita meseria aşa cum îşi doresc.
Rep.: Ce comisii prezidenţiale veţi înfiinţa? Cea privind Revoluţia? Cea privind 13-15 iunie, în care pesedişti actuali sînt implicaţi?
M.G.: Revoluţia din anul 1989 şi evenimentele care au avut loc în anii trecuţi fac parte din domeniul istoriei României. Deci istoricii sînt cei care vor analiza, vor cataloga, vor explica faptele. Istoria are o putere independentă de politică. Istoria va da răspunsul. Preşedintele nu este administratorul memoriei colective.
Rep.: Cum veţi scăpa de mintea de comunist, de gena de comunist pe care generaţia noastră o are?
M.G.: Mai avem şi fire albe, nu? Le asumăm. Cu luciditate. Şi apoi, să fim atenţi să nu transmitem boala
 urmaşilor. Judecînd după ce se vede, boala nu s-a transmis. Dar ne mai bîntuie pe noi cîte-o teamă, privindu-l şi ascultîndu-l pe domnul Băsescu.

Rep.: Veţi rămîne tot chiriaş la stat?
M.G.: Ca preşedinte, sigur, zice legea. După, sigur nu. Or reuşi în zece ani flăcăii ăia de s-au apucat să construiască şi apartamentul meu să-l termine!
Rep.: Năstase va fi judecat în sfîrşit?
M.G.: Este deja judecat, iar unii dintre adversarii săi l-au şi condamnat. Numai că Justiţia este independentă atît pentru Năstase, cît şi pentru alţii. Nu voi dezlănţui o vînătoare de vrăjitoare în ceea ce priveşte clanul de la Cotroceni. Justiţia să îşi facă treaba, dacă va considera că e cazul.
Rep.: Mazăre, Dragnea, Oprişan. Ce afaceri necurate îi veţi lăsa să facă?
M.G.: Cred că e timpul să consideraţi funcţia prezidenţială din alt unghi. Nu va fi o Sfîntă Alianţă de regi ai asfaltului, regi ai imobiliarului, ai turismului etc., aşa cum aţi fost obişnuit în ultimii cinci ani. Treziţi-vă din acest coşmar. Mircea Geoană va fi un preşedinte pentru o singură Românie, în care toţi sînt egali în faţa legii.
Rep.: Cum veţi scăpa de linguşitori?
M.G.: Cu un vaccin împotriva vanităţii: realismul. Şi o doză bună de spirit (auto)critic.
Rep.: Cum veţi afla adevărul?
M.G.: Adevărul se află în acţiuni şi în rezultatele lor. Acesta este singurul adevăr pe care un cetăţean îl poate recunoaşte. Iar acţiunea nu poate fi decisă decît în urma cunoaşterii cauzelor. Recunoaşterea adevărului economic şi social al unui stat este primordială. Pentru aceasta, avem nevoie de instrumente statistice şi de analiză performante şi stabile. Acest adevăr tehnocratic tebuie să fie dublat de o înţelegere umană, de încredere în rolul politicului în viaţa cetăţenilor, de respect, de egalitate în faţa legilor, de garantare a funcţionării instituţiilor statului. Cît despre adevărul rumorilor, chiar dacă ele au un impact de imagine în societate, nu mă voi lăsa influenţat atît timp cît în joc este viitorul acestui popor, viitorul copiilor noştri.
Rep.: Cum vi se va urca la cap?
M.G.: E un risc moderat atît timp cît existaţi şi consemnaţi!

Taguri: interviu Mircea Geoana