Filme la cinema şi la TV în weekend

Un robot, un monstru şi un vierme intră într-un bar. Roboţii şi monştrii nu mănîncă viermi. Dar ştiţi la ce altceva l-ar putea folosi? Ar putea să agaţe ceva cu el! A fost o glumă. (Andrei Manţog)


Terminator Salvation / Terminator - Salvarea
(R: McG., SUA-Germania-Marea Britanie, 2009)
Vineri - duminică, la Cityplex, Hollywood Multiplex, Movieplex, Starplex

Cînd Arnold a scos deştu' din lavă şi ne-a promis că se va întoarce, în al doilea Terminator, nu ne gîndeam că o să exagereze chiar în halul ăsta. Ce-i drept, nu s-au inventat steroizi atît de puternici încît să-i permită domnului guvernator (la Schwarzenegger ne referim, desigur) să joace şi-n această continuare. În locul lui Arnold, s-a întors Christian Bale, pe care nu cred că mă înşel cînd spun că l-am văzut în ultimele Batman-uri. Mersi, frate, aşa ştiam şi eu! Să joci roluri de super-erou şi să fii şi plătit pentru asta. Eu sau Bendeac pe ce regizor trebuie să f%tem (la cap) ca să fim distribuiţi măcar în rolul lui Scooby Doo? Revenind la film, e o mizerie. O mizerie plină de scene de acţiune bine filmate, ce-i drept. Dar, fără o poveste credibilă, fără personaje de care să te ataşezi şi cu atîtea găuri în scenariu, ultimul Terminator nu poate să rămînă decît ceea ce am spus mai sus: o mare mizerie.






The Strangers / Necunoscuţii
(R: Bryan Bertino, SUA, 2008)
Vineri - duminică, la Hollywood Multiplex, Movieplex

Dacă vreţi să faceţi o glumă proastă, puteţi să-l sunaţi pe Bertino, regizorul acestui film, şi să-l întrebaţi cum e prima oară. Pe bune, ăsta e primul lui film. Şi, pentru un prim film, realizarea lui Bertino e, trebuie să recunoaştem... de rahat. Încă un film de groază ratat. Vă mai spuneam şi acum ceva vreme că m-am săturat de horror-uri proaste, nu? Ei bine, acum v-o repet: m-am săturat de poveşti cu oameni idioţi şi fără nici cel mai mic simţ de autoconservare. Le dau personajelor care vor juca în următoarele 350 de filme de groază nişte sfaturi: 1) Dacă e o fantomă în casă, plecaţi! Sînt şanse mici să fie Casper. 2) Dacă vă aflaţi într-un loc unde, în decurs de două ore, moare mai mult de o persoană, plecaţi! Ghinionul nu funcţionează aşa. 3) Dacă un om mascat şi cu respiraţie de astmatic vine la voi cu un satîr şi vă taie o mînă, înseamnă că nu are intenţii bune! Plecaţi! Ei bine, personajul interpretat de Liv Tyler nu pleacă. Ceea ce e bine, pe de o parte, pentru că Liv Tyler e o gagică mişto. Liv, păpuşe, uită, te rog, toate cele trei sfaturi de mai sus!





Sunshine Barry & the Disco Worms / Sunshine Barry şi trupa Disco
(R: Thomas Borch Nielsen, Danemarca - Germania, 2008)
Vineri - duminică, la Hollywood Multiplex, Movieplex

De fapt, titlul original al filmului ăsta e Disco ormene. Irezistibil, nu? Eu nici nu ştiam că danezii au aparatura necesară pentru a face un film de desene animate. Sau ce, acum o să-mi spuneţi că au şi internet acolo, la Aalborg? Danejii ăştia s-au gîndit să facă un film despre nişte viermi care aduc foarte tare cu caricaturile lui Mardale. Nea Octave, dă-i în judecată! Putred în desenele din Danemarca este că scenariştii îşi pun probleme sociale. De exemplu, viermii ăştia cică ar fi un fel de clasă de jos din societatea insectelor. Eu nici măcar nu ştiam că viermii sînt insecte, dar mă rog. Poate e şi asta o dovadă. Acum sînt gata să vă spun un secret. Avînd în vedere succesul acestei rubrici, am mare încredere că va rămîne un secret: mie îmi vine cîteodată poftă să scriu povestioare fanteziste. Adică ale căror personaje nu sînt oameni. Ci alte fiinţe sau obiecte, se înţelege. Ei bine, povestioarele mele au o mare problemă: în TOATE, personajele îşi doresc să ajungă ceva ce nu sînt. Să facă lucruri cu care natura nu le-a înzestrat. Să-şi depăşească condiţia. Prima dată, am crezut că-s original. A doua oară (care a urmat la cîteva minute după prima), am început să cred că e dovada unei frustrări personale. În fine, acum am înţeles că e pur şi simplu clişeistic şi la îndemînă. Viermii din filmul ăsta vor să ajungă cîntăreţi.







La modul cîtuşi de puţin tradiţional, în acest sfîrşit de săptămînă ai ce vedea dacă butonezi corespunzător telecomanda. Profitaţi, că în cîteva zile vine vara şi se umplu grilele de mizerii. (Dragoş Vasile)


Marele Lebowski/ The Big Lebowski
(Joel Coen, SUA-Anglia, 1998)
Vineri, ora 00.15, la TVR 1

The Dude. Duder. His Dudiness. El duderino. Unul dintre cei mai haioşi loseri care au populat vreodată marile, respectiv micile ecrane. Ieşit din imaginaţia bolnav de amuzantă a fraţilor Coen, eroul lui Jeff Bridges e un pierde-vară magistral, confundat cu un multimilionar. Adăugaţi la asta o răpire, o răscumpărare, dialoguri aberante, nişte prieteni idioţi, scene oniric-suprarealiste şi un umor complet dement şi obţineţi “primul film cult din era internetului”. Un film care a costat 15 milioane de dolari şi a scos 17, în State. Matematic sună rău, dar, trebuie să recunoaştem, nimănui nu i-a plăcut matematica. În schimb, Marele Lebowski le-a plăcut pînă şi criticilor.





Ultimul rege al Scoţiei/ The Last King of Scotland
(Kevin Macdonald, SUA-Anglia, 2006)
Sîmbătă, ora 23.05, la HBO

Unii cred că Forest Withaker i-a suflat pe nedrept Oscarul lui Peter O'Toole, candidat în 2007 cu sezaţionalul rol din Venus. Alţii zic că Withaker însuşi a fost genial în Ultimul rege al Scoţiei, unde l-a jucat pe Idi Amin, dictatorul ugandez pe cît de fermecător, pe atît de violent. Epoca de Aur (sună cunoscut?) pe care a promis-o poporului s-a transformat într-una a genocidului: estimările dau cifre variind între 100.000 şi 500.000 de victime. Aşa se face că locul lui în istorie nu e unul tocmai glorios. Locul lui Withaker în istoria cinema-ului a fost cucerit şi prin această demonstraţie de nebunie perfect dozată. Şi care, spre deosebire de cea a personajului real, dispare în afara orelor de program.




Jurnalul/ The Notebook
(Nick Cassavetes, SUA, 2004)
Duminică, ora 21.30, Acasă

Cine a reuşit să scape tot weekend-ul fără să-şi ducă gagica la cinema/ ştrand/ crîşmă/ iarbă verde se poate scoate pe ultima sută de metri, cu filmul de faţă. E cu poveşti de dragoste întrerupte de război, bătrîne amnezice, tot ce trebuie pentru ca partenera să simtă că are nevoie de protecţie şi să se cuibărească la pieptul vostru, recunoscătoare că are lîngă ea un suflet atît de sensibil. În timp ce-i furnizaţi şerveţele - are toate şansele să se smiorcăie -, vă puteţi gîndi la filmele pentru băieţi în care a jucat Cassavetes, regizorul filmului. (Încercaţi Face/Off). Sau pe care le-a mai regizat. (De pildă Alpha Dog, în care Justin Timberlake a jucat mai bine decît obişnuieşte să cînte).

Taguri: film tv cinema weekend program tv