Doctor în malpraxisuri academice și administrative

Înainte de a veni la Primăria Capitalei, medicul Sorin Oprescu s-a pregătit intens ca șef al Spitalului Universitar. Premiul pentru întreaga activitate de director al spitalului i-a fost oferit de fostul ministru al Sănătății, Eugen Nicolăescu, care l-a dat afară la începutul anului 2006. Motivul? Oprescu reușise să ducă un contract de trei miliarde de lei vechi la o valoare de o sută de ori mai mare, prin acte adiționale succesive.

Potrivit Cotidianului, în anul 1994 Spitalul Universitar, condus de Sorin Oprescu, a încheiat un contract „pentru lucrări de amenajare, consolidare și lucrări de reparații curente, în valoare de aproape trei miliarde și jumătate de lei“. Inițial, durata contractului ar fi trebuit să fie de 30 de luni. Însă, în anul 2006, contractul era încă în vigoare, iar lucrările săriseră până la costuri de 377 de miliarde de lei. Dom’le, și ca să vezi minune, firma aia de construcții nici măcar n-a construit vreun Taj Mahal în ăia zece ani, ci dimpotrivă, abia a făcut câteva reparații la clădirile spitalului. Apropo de Spitalul Universitar, mai trebuie să spunem că fostul director a făcut niște afaceri mega-senzaționale cu spațiile comerciale din cadrul acestuia în perioada 2002-2005. Academia Cațavencu a dezvăluit săptămâna trecută că un raport intern al spitalului, realizat anul acesta, arată că spațiile comerciale au fost închiriate sau date prin contracte de asociere în participațiune la prețuri mult mai mici decât valoarea lor reală.


Să învățăm să copiem, cu profu’ Oprescu

Doi ani mai târziu, în ianuarie 2008, s-a descoperit că dosarul prin care Sorin Oprescu a obținut titlul de profesor universitar suferea de niște falsuri în formă avansată. Cotidianul a arătat că mai multe articole pe care profesorul universitar pretindea că le-a publicat într-o revistă medicală nu se regăseau în cadrul acesteia. Al revistei, adică. Dosarul pe baza căruia un cadru didactic putea obține promovarea la gradul de profesor universitar trebuia să conțină 20 de articole publicate în reviste de specialitate. Medicul Sorin Oprescu a declarat că are la activ 21 de asemenea articole, dar a depus numai 15 la dosar. Verificările realizate de jurnaliști la Biblioteca Centrală Universitară au arătat că opt dintre articolele despre care Oprescu susținea că au apărut în revista Chirurgia în perioada 1978-1994 nu se regăseau pur și simplu în publicația respectivă. De asemenea, se puteau observa cu ușurință diferențe evidente între copiile de la dosar ale articolelor și articolele originale din revistă. De exemplu, cele depuse de Sorin Oprescu în dosar nu aveau diacritice, în timp ce toate cele din Chirurgia aveau. Primarul Capitalei a susținut că nu știe cum au ajuns falsurile în dosarul lui. La o săptămână după apariția articolului despre modul în care Oprescu a obținut titlul de profesor universitar, din dosarul acestuia au dispărut 11 file, care puteau fi fix articolele false depuse de directorul Spitalului Universitar. Acest lucru s-a produs în timp ce Sorinache era anchetat de o Comisie de Etică a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila“, ca urmare a infomațiilor publicate de Cotidianul privind dosarul său.


Sorinache practică semnătura de rasă

Rămânem la categoria „falsuri“, că e material destul aici. De altfel, falsul a intervenit în mod fericit și foarte des în momentele importante ale carierei lui Sorin Oprescu. În 2008, la depunerea candidaturii pentru Primăria Capitalei, Oprescu a folosit semnături false. Persoanele trecute pe listă și datele personale ale acestora erau reale, dar oamenii nu-și aminteau defel să-și fi dat semnăturile pentru candidatură. Ei își  aminteau, însă, că datele lor personale apăreau în bazele de date ale Spitalului Universitar, ale Colegiului Medicilor sau ale Regiei Autonome de Transport București. Biroul Electoral Municipal l-a lăsat pe chirurg fără 4.982 de semnături, care erau incomplete, întrucât nu aveau și seriile și numerele de buletin ale semnatarilor, ci doar CNP-urile acestora. Prin urmare, Oprescu nu avea numărul de semnături necesare pentru înscrierea în cursa electorală. Ulterior, Curtea de Apel București a decis că nu e nevoie decât de CNP-uri pe listele electorale, astfel că cele 4.982 de semnături incomplete au fost acceptate. Urmarea o simțim cu toții: omul a ajuns primar. Săptămâna trecută, Academia Cațavencu a arătat că Sorin Oprescu, candidat la prezidențiale de data aceasta, nu are nici o problema în a strânge semnături false: staff-ul de campanie al acestuia, condus de dinozaurul pesedist Octav Cozmîncă, a acceptat să primească trei liste, cu date personale și semnături fictive de la 23 de persoane. Asta deși ziariștii de la Academia Cațavencu i-au informat în prealabil că ele, semnăturile și datele personale adică, nu au fost colectate în mod corect, ci au fost luate din baza de date a Spitalului Militar Central, fără acord.


Contractele Capitalei, paralizie generală

În ceea ce privește primul an și jumătate petrecut de Sorin Oprescu ca primar al Capitalei, situația este de un roz orbitor. Parcări noi canci, proiecte noi de infrastructură vax, spații verzi nu, de autostrada suspendată promisă nici nu mai vorbim, că n-are rost. Cum să vă explicăm noi ca să înțelegeți mai bine? Practic, în București nu s-a făcut aproape nimic de când Oprescu este primar. De exemplu, imediat după ce a fost ales, el a emis un ordin prin care a stopat toate proiectele de infrastructură în desfășurare, ca să poată face controale. Situația asta a durat șase luni, până prin decembrie 2008. O consecință a acestei decizii este faptul că Primăria trebuie să plătească contractorilor penalități de ordinul milioanelor de euro pentru pierderile financiare provocate. O altă pasiune a primarului este joaca de-a rezilierea. În iulie 2008 a declarat că a reziliat contractul cu Dalli pentru administrarea parcărilor din București. În realitate, rezilierea a avut loc abia astă-vară, deci un an mai târziu. O situație asemănătoare găsim și la contracul cu Sedesa pentru reabilitarea Centrului Istoric, care contract a fost reziliat deja de două ori. O dată în aprilie anul acesta și încă o dată acum o săptămână. Unul dintre viceprimarii Capitalei, Mircea Raicu, a declarat că rezilierea nici măcar nu a avut loc de fapt. Vedeți, d-aia avem noi încredere că autostrada aia suspendată nu se va construi niciodată.


Nu vrem străzi, nu vrem alei, vrem doar banii să ni-i iei!

Apropo de autostrăzi, suntem mândri că avem și noi una din asta în București. E drept, nu e în aer, ci pe pământ, și nu e autostradă, ci un drum banal. Dar, orișicât, important e că a costat cât o autostradă în toată regula. După cum ați putut citi în Academia Cațavencu, reabilitarea a 4,9 km din bulevardele Ion Ionescu de la Brad și Gh. Ionescu Sisești, situate în apropierea Aeroportului Băneasa, a costat 10,130 de milioane de euro per km. Ceea ce face ca reabilitarea unui drum amărât să coste mai mult decât construcția unui kilometru din autostrăzile București-Ploiești, Arad-Timișoara sau A2. Oricum, acest record va putea fi doborât în curând de Primăria Capitalei, al cărei Consiliu General a aprobat recent indicatorii tehnico-economici pentru mai multe lucrări de reparații de drumuri. De exemplu, reabilitarea Șoselei Kiseleff va costa, potrivit hotărârii de Consiliu, 15,5 milioane de euro pe kilometru. Reparațiile pentru strada Academiei, o străduță cu sens unic mai exact, vor costa 9 milioane de euro/km. Na, să ne săturăm de autostrăzi.


Sponsorii primarului, sponsorizați de Primărie

Acum, să nu credeți cumva că primarul Oprescu este un om rău, care nu face nimic pentru semenii săi. Ba face destule. De exemplu, i-a ajutat pe sponsorii lui din campania pentru Primărie. După cum ați putut citi tot aici, la noi, în Academia Cațavencu, unul dintre sponsorii Independentului a primit un contract fără licitație de la Primăria Municipiului București. Patronul Andvertising SRL a donat 50.000 de lei pentru campania opresciană din iunie 2008 și a primit un contract de 150.000 de lei, prin încredințare directă, în martie 2009. Un alt sponsor electoral, Universul SA, a beneficiat de sprijinul edilului în încercarea de a obține aprobările pentru un plan de urbanism cam ilegal. Societatea intenționa să construiască patru turnuri în apropierea Parcului Cișmigiu, fapt ce-ar încălca normele de urbanism în vigoare. Deși ministrul Culturii, Theodor Paleologu, i-a cerut primarului să nu aprobe PUZ-ul investitorului imobiliar pentru că nu are avizul Ministerului Culturii, Sorin Oprescu a cerut ca planul să intre pe ordinea de zi a ședinței CGMB pentru că așteaptă de prea mult timp aprobările necesare. Tot la calități sufletești remarcabile mai trecem în dreptul primarului o faptă bună făcută pentru afacerea lui Andrei Năstase, fiul fostului premier. Terasa lui Andrei din Herăstrău, Marie Celeste, a primit de la Primărie o reducere de 58.000 de euro a chiriei și penalităților. La această terasă, Oprescu și staff-ul de campanie au sărbătorit câștigarea alegerilor din iulie 2008. Mai remarcăm la domnul Sorin Oprescu o dragoste nețărmurită pentru spațiul verde al bucureștenilor. El a aprobat desființarea unui parc din centrul Capitalei, în locul căruia se va construi Monumentul Holocaustului.

Taguri: sorin oprescu primar candidat alegeri prezidentiale