Cromozomul Y e ca şi mort, 
trăiască oja şi cromozomul X!

Luni, 17 martie 127.008

Am ajuns devreme acasă ca să văd la TV finala Cupei Campioanelor Europene de Plâns. România îşi dispută cu Olanda finala secţiunii plâns fără şerveţele şi cu Franţa secţiunea plâns la telefon. Fetele noastre au fost la un pas să intre în finală şi la plânsul cu leşin, dar arbitrele au favorizat la modul evident echipa Bulgariei, care a câştigat semifinala prin lipotimia prefăcută a trei concurente. S-a văzut clar că bulgăroaicele au tras de timp şi prea s-au apucat să se prăbuşească una după alta în ultimele trei minute, ca să le mai creadă cineva că au leşinat pe bune.
La minister, sunt probleme nasoale cu programul de aderare la Organizaţia Nord-Atlantică de Surfilat şi Însăilat, cică observatorii internaţionali au cerut amenzi pentru România şi rediscutarea primelor trei puncte din programul de integrare.

Ca pregătire pentru dezbaterea despre conservarea şi administrarea cât mai eficientă a rezervaţiilor de bărbaţi la care urmează să participăm, s-a vizionat azi la minister un filmuleţ despre rezervaţia românească. M-am tăvălit pe jos de râs, sunt haioşi aşa, cu păr pe corp, fără sâni, cu vibratoarele alea agăţate de ei, fără pantofi cu toc şi nefardaţi. Seamănă cu nişte urangutani, doar că vorbesc cu nişte voci groase de te iau fiorii, două colege nici n-au rezistat, s-au înverzit la faţă şi au ieşit val-vîrtej din sală să vomite.

Nu mi-am dus încă vibratorul la reparat, trebuie neapărat să-mi fac timp să rezolv treaba asta, constat că am devenit cam nervoasă, iar colegele fac deja glume proaste pe tema asta.


Marţi, 18 martie 127.008

Atac terorist, azi noapte, la Ambasada SUA din Londra: un comando de teroriste a pătruns prin efracţie în ambasadă, a aruncat multă sare în oalele cu ciorbă pregătite pentru o recepţie, a şifonat toate rochiile corpului diplomatic, a turnat maioneză în sticluţele de ojă ale ambasadoarei şi i-a dezlipit flecurile de la săndăluţele preferate. Atacul nu a fost încă revendicat. Cică motivul ar fi încercările evidente din ultimii ani ale SUA de a obţine supremaţia mondială asupra paletei de culori la fardurile de pleoape.

Azi s-a întrunit prima oară Comisia Guvernamentală pentru Conservarea şi Administrarea Rezervaţiei de Bărbaţi. S-a împărţit proiectul în capitole (Mâncatul, Dormitul, Sexul, Distracţia, Munca, Spălatul, Activităţile Gospodăreşti, Bunele Maniere) şi s-au repartizat responsabilităţi. Eu sunt responsabilă cu Distracţia, capitol împărţit la rândul lui în subcapitole: Fotbal, Beţivăneală, Stat cu Orele cu Undiţa-n Mână, Stat cu Orele sub Maşină, Frecat Menta, Uitat la Televizor, Citit Ziare, Coborât Chestii de pe Internet etc. Ideea e că trebuie să le creăm condiţii pentru cultivarea şi manifestarea necenzurată a tuturor obiceiurilor lor şi mai ales a celor care le fac plăcere. Drept care am desfiinţat din start secţiunea Activităţi Gospodăreşti, care i-ar putea traumatiza (ne-am dat seama de asta după ce i-am cerut unui exponat să ducă gunoiul şi a făcut o megacriză de nervi), şi am hotărât că acestea vor reveni integral deţinutelor de drept comun care-şi execută pedeapsa în rezervaţie. Mâine, vizită de lucru la rezervaţie. Cică să nu ne punem fuste scurte şi să nu ne parfumăm, ca să nu sară exponatele pe noi.


Miercuri, 19 martie 127.008

Am ajuns la rezervaţia de bărbaţi foarte de dimineaţă, înainte ca vreun exponat să facă ochi. De la poartă ne-a izbit un horcăit infernal, asemănător cu cel din crescătoriile de porci. Cică aşa fac când dorm, sfu…, sfi…, sfa… – cum dracu’ se zice, parcă mi-am notat undeva –, a, da, sforăie, brrrr… Am fost conduse în turnul de control ca să-i observăm pe monitoare. Dormeau horcăind de parcă se pregăteau să dea colţul şi aveau vibratoarele ridicate cumva-n sus. Au început să se trezească şi să meargă crăcănaţi spre baie scărpinându-se şi tot aranjându-şi chestiile alea rigide în chiloţi.

Între timp, am fost conduse într-o cameră unde se prăjea la greu ceapă, ni s-au pus bigudiuri, ni s-au dat nişte capoate lungi, matlasate şi de-abia după aia am avut voie să intrăm în sala de mese unde se adunaseră între timp toate exponatele. Când am intrat, cu mirosul de ceapă după noi şi cu echipamentul ăla "moartea pasiunii", s-a auzit un "ăăăăăăă" general, toate vibratoarele exponatelor s-au prăbuşit brusc, după care am fost ignorate cu desăvârşire. Câteva deţinute grase şi neepilate, cărora li se punea din când în când mâna pe fund la mişto şi li se şopteau măscări ireproductibile, aduceau platouri cu hălci imense de carne şi târâiau non-stop, de colo-colo, navete de bere, când goale, când pline. Din când în când, se auzea câte un râgâit atât de puternic, încât două dintre membrele comisiei sau făcut moi ca nişte cârpe şi au mai apucat să susure, înainte de a li se rupe filmul, ceva care semăna cu "demisie".

Taguri: almanah sfirsitul lumii poveste