O nouă activitate a apărut pe Internet în ultimele luni. Pe site-ul
chatroulette.com, făcut de un rus de 17 ani, peste jumătate de milion de oameni conversează zilnic. Ce îl face diferit de restul reţelelor de socializare însă este modul în care face asta.
N-o să vă vină să credeţi! Cotabiţă se întoarce! Da, trăieşte! Compune! Cîntă! Fiind sezonul de gesturi tandre, care implică aglomerări de minimum doi oameni care se ating romantic, Gabriel Cotabiţă s-a decis să lanseze o compilaţie de cîntece de iubire.
Uf, ce bine! Am supravieţuit şi anul ăsta! Deşi dragostea plutea în aer mai ceva ca gripa porcină, nu toate celebrităţile din blogosferă au fost expuse virusului mortal.
Primul lucru pe care l-aș face în dimineața în care aș deveni obscen de bogat ar fi să mă duc să defechez. E un obicei vechi de-al meu și, nefiind ipocrit, nu l-aș schimba doar din cauză că am devenit brusc odios de bogat.
Spre diferență de mine, mulți oameni nu sînt nudiști cu păr corporal excesiv și poartă haine. O mare parte din cei care poartă haine le mai spală uneori. Această deducție profundă a motivat și Partidul Comunist în 1966, cînd deschis Fabrica Dero din Ploiești. Numele vine, pentru cei înfrînți la capitolul perspicacitate, de la DEtergenți ROmânia.
Deși perioada comunistă ne-a lăsat un gust amar în gură, am rămas și cu ceva amintiri dulci de atunci. Spre exemplu Kandia.
Ţin minte o întîmplare de cînd eram mic și mă jucam cu pietre pe la țară, prin ’91. A trecut un Audi pe lîngă mine, moment în care un indigen a exclamat „Mamă, ce Dacie mișto are ăla!“. Dacă nu venea Revoluția la timp, Dacia avea toate șansele să devină substantiv comun, ca adidas, xerox sau becali.
E clar, ceva s-a schimbat la TAROM, de unde tragem concluzia că nici cerul nu mai e ce-a fost. Înainte știai două chestii clare: mîncarea e bună, iar piloții sînt excelenți. Mai nou, au început să fie apetisante și prețurile (capitol la care compania obișnuia să ne bage în sperieți). E o consecință pasageră a crizei sau o nouă politică de zbor? Nu știm încă și asta pentru că prima noastră grijă nu e cu ce bani zburăm, ci din ce bani mîncăm.
Cică fiecare român consumă anual aproximativ 20 de kilograme de carne de pasăre. Nu e de mirare, deci, că în ciuda condițiilor vitrege din economie, au supraviețuit (la Slobozia, Focșani, București, Călărași, Iași, Băiculești etc.) destule ferme avicole cît să ne ajungă pînă după criză.
E greu şi cu oamenii ăştia grav bolnavi, că majoritatea sunt nesimţiţi şi, dacă e să moară, nu mor în timpul programului de muncă. Îi taie moartea fix în toiul nopţii, cînd ţi-e lumea mai dragă.
La fel ca şi în ultimii cinci ani, şi anul acesta vreo mie de oameni, împreună cu cîteva tone de alcool, s-au suit în bărci şi au plecat în satul Sfîntu Gheorghe, unde intră Delta în mare, la festivalul de film Anonimul. Timp de 6 zile s-au proiectat filme independente de dimineaţa pînă seara şi, cum altceva nu prea e de făcut pe acolo (în afară de zăcut în diferite stadii de relaxare), oamenii s-au bulucit să se uite şi să voteze filmele care le-au displăcut cel mai puţin.
În ziua a cincea am avut multe revelaţii. În primul rînd, mi-am dat seama că deasupra uşii de la intrare în camera unde stau scrie mare „exit”, ceea ce e foarte util în caz de uit pe unde am intrat. Şi am mai văzut şi că pe colacul meu, pe care îl tot uit în piscină se suie toată lumea, inclusiv gagici.
Şi în a patra zi din festivalul Anonimul, delta a fost un lucru frumos. Fiind cam vînt şi valurile cam mari în piscină, m-am dus la pescuit cu nişte blogări. Eu mai mult cu ochiul. Cît ei au refăcut Operaţiunea Monstru, eu m-am ocupat de operaţiunea sticla.
Cum mahmureala adîncă s-a depus pe mine, dîndu-mi o senzaţie de borhot în stomac, m-am decis de cum m-am trezit să nu mai beau nimic toată ziua.
Faptul că m-am trezit în a doua zi de festival fără pic de mahmureală în mine mi s-a părut un semn bun, aşa că am băut o sticlă de vin la micul dejun, ca să încep bine. De fapt, era prînz, dar cum abia mă trezisem, îmi permit să-i zic mic dejun. Am încercat să-i fac ochi dulci Irinei Margareta Nistor cît am mîncat, dar n-am avut succes.
Festivalul de Film Anonimul, la fel ca şi viaţa, e un lucru frumos. El se desfăşoară în satul Sfântu Gheorghe, unde delta intră-n mare şi marea nu ţipă „viol”, care şi el la rîndul lui e un lucru frumos. Satul, nu violul ca activitate. Prima zi, clişeic vorbind, a fost plină de peripeţii.
S-a demonstrat ştiinţific că peste 90% dintre oameni sunt impresionaţi de oamenii care aruncă sintagme ca “s-a demonstrat ştiinţific”, “în cadrul unui studiu”, “experiment” şi de orice lucru care conţine numere sau procente.
Vineri după-amiază, într-o căldură zaharisită, la Mall Vitan, Loredana a dat autografe pe o carte cu ea pe copertă. Sexting, 35 de lei. Am luat şi cîteva cuvinte de la „scriitoare“ şi am răsfoit cartea. Experienţa e teribilă!
Dacă existaţi acum 20-30 de ani şi făceaţi parte din familia tradiţională românească de oraş, sigur aveaţi ceva discuri de vinil sau casete cu formaţiile Azur sau Generic. Şi dacă v-ar fi tăiat nostalgia la lingurică şi nu v-ar fi deranjat prea tare reumatismul de la ploaia cruntă, sigur aţi fi venit miercuri, 1 iulie, la amfiteatrul „Mihai Eminescu“ din Capitală, la concertul comun al celor două formaţii.
Nati Meir a avut ideea aproape genială de a le împăca pe Oana Zăvoranu şi Monica Columbeanu (astfel, Capatos ar fi rămas fără un subiect favorit şi nu mai rămînea decît s-o închidă la nebuni pe Nikita). După ce a ţipat două săptămîni în toată presa, cum şi-a permis Monica Columbeanu să o ameninţe tocmai pe ea, Oana şi-a manifestat dorinţa de a face parte din echipa candidatului la preşedinţie "Tanti Meir".
Are o Volga GAZ-21 din 1967. A luat-o de la un ţăran care o folosea pe post de coteţ de găini, iar motorul îl atîrnase afară, la fîntînă, drept contragreutate. A restaurat-o complet (funcţionează pînă şi radioul pe lămpi, dar nu vrea să prindă decît muzică populară) şi i-a pus un număr de înmatriculare cu trimitere, pentru cunoscători, la anul naţionalizării: B-47-PCR. Pe bancheta din spate ţine un număr din Scînteia – “pentru atmosferă”. Urmăriţi-l pe Răzvan Murgeanu, fost viceprimar, actualmente secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei. Merită 100%: maşina e o bijuterie şi, de data asta, Murgeanu nu e deloc politician.

şi

prezintă: fata iepuraş
Playboy & pilot şi maşina de 300 CP şi 270 km/h.
După cum aţi sesizat deja, avem iarăşi 16 pagini în plus:
Lista lui Cilinder, un supliment viteză de cultură automobilistică şi tehnologia vedetelor. Ce se-ntîmplă? La pagina 9 veţi observa, sîntem siguri, o Dacia Logan roşie, dotată cu
o domnişoară aproximativ blondă, dezbrăcată în pilot de raliu. Ni s-a părut interesant să detaliem puţin subiectul, întrucît domnişoara în cauză e
un exemplar rar – este iepuraş Playboy şi o profesionistă din alte puncte de vedere:
aleargă în circuite de raliu.
Este cu mult mai slab decît ne aşteptam. Am alergat mult după el, poate a slăbit în răstimp. Un tip ocupat, care nu prea se ţine de cuvînt, promite şi uită. În cele din urmă, l-am prins la o cafea, la Universitate. A venit îmbrăcat într-un tricou gri şobolan şi n-a consumat nimic, întrucît era vineri şi el vinerea ţine post negru: nu mănîncă, nu bea, nu consumă. În compensaţie, Lazarus a vorbit mult.
În plină criză, singurul aproape cel mai erotic tîrg de la noi din ţară şi-a deschis porţile, picioarele și prohaburile, demonstrînd încă o dată, dacă mai era nevoie, că în timp ce bursa scade, erecţiile urcă.

şi

prezintă: fetele care fac tot ce le stă în putinţă şi maşina care face o tîrlă de bani.

şi

prezintă: fata aproximativ dotată şi maşina dotată cu xenon.

şi

prezintă: fata care are de toate sub maiou şi maşina care are de toate sub capotă.

şi

prezintă: fata care ştie ce vrea şi maşina care ştim noi ce poate.

şi

prezintă: patru buci care sînt tot timpul mai bune decît două şi Plymouth Prowler.