Începutul, ora 12 şi jumătate. Vineri. La ora aia, Crin practic nu a existat la congresul PNL. Vorbea în faţă sălii. Opreli, cumpăt, cu un "decît" repetitiv, vorbe fără dinţi. De aceea, atracţia, ore-n şir, au reprezentat-o culoarele. PNL-ul, la acest congres, a practicat femeia de culoar. Siluete, parfum fin şi rochie aspiraţională. Picioare!
Excelenţa sa preşedintele romilor de pretutindenea, pre nume de buletin Anghel Sandu, ne-a făcut onoarea să ne acorde cîteva minute din viaţa sa. Viaţă plină de probleme, ca a noastră a tuturor. Ah, nu ştiţi cine e preşedintele? Mare lacună.
Sibian de-al nostru, bineînţeles american. Scriitor, profesor. Acolo la el. Aici la noi. Lumea fast-food luată în balon. Cu o scriitură bărbătească şi tandră.
Cum opriţi timpul?
Cu arme sexuale şi un pluton de descreieraţi (poeţi).
Ce e-n capul lui Codrescu? Dar al lui Andrei?
Ambele capete sînt sincronizate şi creierii lor sînt răspîndiţi de-a lungul corpului în porţii egale. Genunchii au cap egal subţioarelor.
Membru CNSAS, vînător de securişti, vînat de ANI pentru incompatibilitatea dintre dosarele Securităţii şi creşterea de raţe, gîşte, viţă de vie la Giubega, la fermă.
Mircea Dinescu: Nu cred că Băsescu e un om fericit la ora asta.
Reporter: Fericirea nu-i să-ţi pui slugile unde trebuie?
Mircea Dinescu: Măi, şi fericirea asta adevărată nu-i aşa simplă. El cînd şi-o vedea şi prietenul şi duşmanul în patru labe atunci s-ar putea să aibă o mică ejaculare.
Zalău, Şimleul Silvaniei, Cluj, Paris, Montpellier, Montreuil, Savoia, Argeş, Bruxelles, SAPARD, Bucureşti, minister. Comisar european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală. Zice că e de bine tărîţa în pîine şi mintea la cutie.
Filmul "Eu cînd vreau să fluier, fluier" n-a fost fluierat săptămîna trecută la festivalul Ursul de Argint, ba din contra. Vă invităm să-l cunoaşteţi parţial pe cîştigătorul premiului "Ursul de argint pentru inovaţie artistică".
(Foto: Realitatea.net)
Miron. Spintecă. Fumegă. Loveşte. Se înfige. Pentru prima oară-n viaţă vrea să fie omul lui Mitrea. Eh, şi de cînd i-am luat interviu, m-am trezit că spune: "În turul doi votez cu Năstase“. Citiţi interviul. Loveşte bine. Dar căscaţi gura şi vedeţi pe 20 februarie, la adunarea cea mare, ce se alege totuşi din pesedeu’ ăsta: Mitrea mironozat, Năstase îndosariat, Diaconescu mic şi imaculat ori Geoană prostovănizat.
Antropolog. Ambasador la Vatican. Ambasador în Moldova. Mare cap. Adîncă cultură.
Jocurile tîmpe pentru putere, jenantul joc de-a „Dă-l în mă-sa, nu-i de-al nostru“ au dus la blocarea muncii lui Marius Oprea. Numit de Tăriceanu în postul de preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR), Marius Oprea s-a pus pe adus dovezi clare, ferme în favoarea Raportului „Tismăneanu“.
Pianist. Nu-i de ajuns? Nu? Jazzman spune tot. Ia puneţi mîna şi ascultaţi-l. E mare, bre! Mare! Fără seamăn.
Reporter: Nu vă e frică? Un pian trăieşte mai mult decît un om.
Harry Tavitian: E adevărat. Dar tot el te poate ajuta să intri-n eternitate.
Rep.: Povestiţi-mi despre eternitate.
H.T.: E greu, dar încerc. Ca în gospelul „When I die I’ll live again“.
Rep.: Ce e viaţa în jazz?
H.T.: Ca în orice altceva, un mare rateu.
A terminat Fizica. Scrie teatru de primă mînă. E editor la Humanitas. Uite ce are-n cap.
Seria de greşiţi în faţa lui ANI a fost Geoană, Iohannis, Nicolăescu. Nicolăescu e deputat PNL. Dă cu subsemnatul şi la Academia Caţavencu.
Puşcăria are un nou prieten: Mircia Gutău, primar de Vîlcea şi membru PD-L. Puşcăria i-a venit cătuşe după ce a luat un pic de euro uitat pe capacul de la toaleta Primăriei. Ascultaţi-i ultimele cuvinte.
(...)
Reporter: Şi din veceu poţi lua bani.
Mircia Gutău:: Nu, dom’le, nu poţi.
Reporter: De ce?
Mircia Gutău:: Sînt microburi acolo, cum să iei bani din microburi?
(...)
Vinerea asta a fost ruperea. Undeva la munte era susţinut de nu-ş’ cîte filiale Mircea Geoană, colo-şa în Bucureşti, la cele patru stele ale Ramada Majestic, s-au strîns Mitrea, Năstase, Diaconescu, Ponta, intrigologii şi viitorii contracandidaţi. Era o conferinţă „Ovidiu Şincai“ şi „Friedrich Ebert“, dar care numai de teorie n-avea timp.
12-13 ianuarie. La Crasna-Ucraina se urează de An Nou. Se face Malanca, joc al găştilor mascate. Şi pe lîngă ea se urează cu Ţiganii, Codreanu ori Carul cu muzică, un fel de Academii Caţavencu de la ţară. Jeep cu mii de comenzi, full option, ciorbă rădăuţeană cu smîntînă şi grăsime de găină, fasole condimentată în fiecare bob, fără băşină şi amintiri, horincă de Maramureş, ninsoare.
Drumul spre Scorniceşti este un drum prăfos. Practic, deşi umblat, nu prea vezi lume ducîndu-se, ci mai mult ieşind din comuna-sat-oraş. Culmea este că multe lucruri au rămas neterminate, tocmai aici, unde Ceauşescu venea de cîteva ori pe an (două-trei, una).
Purtător de cuvînt al lui Băsescu în alegerile prezidenţiale. Acum mîrîie contra ayatolacilor PD-L. Oare a aflat că sînt băieţii lui Băsescu?
Sever Voinescu: Da, asta este o problemă! Din afară, partidul pare închis. Sînt cîţiva ayatolaci şi restul, figuraţie. Uneori, mai avem în partid alegeri cu grijă organizate şi, ce să vezi!, tot ayatolacii cîştigă. Prin urmare, nimeni nu vrea nici o schimbare, totul e bine şi frumos la noi, nu există nimeni mai bun în partid decît cei care au mai fost, sînt şi vor fi. Toţi ştim, însă, că nu e deloc aşa.
Cristian Preda: Oligarhia e ceva periculos pentru societate, fiindcă ea înseamnă osificarea partidului şi refuzul lui de a asculta ce spun oamenii. Eu le recomand şefilor din PD-L să meargă din cînd în cînd cu troleibuzul, cum fac eu, ca să audă ce spune lumea. Nu poţi face politică din 4x4. Eu nu tac şi nu mă va cenzura nimeni.
Zeus şi preacenuşiul Boc au făcut prima mişcare: Guvernul. Anul Nou a făcut a doua mişcare: a venit. Cristian Preda şi Sever Voinescu au făcut-o pe-a treia: mişcă-n front.
După nemaipomenitul plod Elena Băsescu, ameţit de şampanii de la Bamboo şi zăpăcit în politică, iată că o altă vedetă iese în orizontul lui Băsescu şi n-o poate ierta: Honorius, fiul lui Prigoană, regele gunoaielor. Un candidat care mă trimite în America. Votaţi-l în Colegiul 1 Camera Deputaţilor! Vă trimite în America! Dacă iese, cumpăraţi-vă biletul.
S-a ales Băsescu. Au trecut 20 de ani de la Revoluţie. Sînt în trustul lui Vântu şi nu ştiu cît de independent sînt şi mă simt. Toate astea le-am discutat cu profesorul Vladimir Tismăneanu. Susţinător al lui Băsescu. Om cu glagorie despre ruptura de comunism. Şi, mai ales, departe stătător, în America. Iată dialogul meu de final de an 2009.
Voiculescu, Vântu, Patriciu, Diaconescu, oho, şi-o groază de alţi băieţi cu bani sînt vedetele filmului Capitalism. Reţeta noastră, difuzat pe canalul TV Arte, în timpul alegerilor. Vă amintiţi ce ecouri au fost. Ce citări deşucheate şi anapoda a stîrnit filmul. Era campanie, nu? Solomon povesteşte acum calm despre un film care face toţi banii.
Cartea şoaptelor este cartea anului 2009. Varujan Vosganian a scris-o în timp ce alţi parlamentari dormeau în Parlament. A rescris-o în timp ce era ministru al Finanţelor şi cînta bugetul la pianul din cabinet.
Ce-au în comun primarul de Cernica şi Ion Mihalcea, un viceprimar din Ştefăneşti-Argeş? Dat de mită electorală în ziua alegerilor. E o lume mişto lumea aceasta. E lumea prezidenţialelor dintotdeauna din România.